Sus sus sus la munte sus

De cateva saptamani incoace tot pandim vremea in weekend doar doar avem noroc de zile calde fara vant. Nu prea se nimereste, ba e soare dar frig si vant, ba e ploaie, ba e placut dar vin nori amenintatori si tot asa nu reusim sa prindem o zi mai de Doamne ajuta ca sa iesim si noi undeva la munte sau oriunde. Anul trecut pe vremea asta facusem deja o gramada de drumetii trecand cu vederea vremea, dar acum, e mai complicat caci il avem si pe Victoras la bord.
Stabilisem noi de vineri, caci se anunta zi insorita si calda (22 grade), sa mergem impreuna cu nasii lui Victor si copiii din dotare pe muntele Dandenong. Sambata dimineata intradevar, superb, insa pana ne-am dezmeticit noi, pana ne-am fojgait prin casa si pana a papat Victorasul, evident ca vremea s-a mai schimbat de vreo 3 ori ajungand ca in momentul plecarii sa fie innorat si sa ploua. Dar cum pregatisem deja toate de plecare am stabilit sa mergem la nasi si de acolo hotaram ce facem, ori petrecem o alta zi de sambata in casa ori ne luam inima in dinti si daca nu pe munte macar intr-un parc sa ajungem. La nici juma de ora dupa ce am ajuns la nasi si dupa ce a plouat din cerul incarcat de nori cenusii, s-a facut lumina, cer albastru si soare stralucitor, taman bine de plecat. Asa ca in nici juma de ora am ajuns deja pe munte unde temperatura e de obicei mai mica cu 4 grade decat jos, si in plus era un vaaaaaaant. Ce sa mai zicem, asta e, vantul asta se pare ca tine mortis sa faca mereu parte din peisaj. Iar Adi tinea mortis sa ma intrebe din nou printre dinti " Ai vrut in Melbourne, da?" Dar vorba lui Sorin, lasa ca macar aici se schimba vremea din cinci in cinci minute pe cand in Gold Coast se pune pe ploaie si nu se mai opreste o saptamana.
Primul lucru cand am ajuns pe munte a fost sa caut o banca sa ii dau sa pape lui Victor ca dormise bustean cam 3 ore si deja nu ne mai intelegeam cu el.

Adi s-a apucat sa pozeze privelistea iar copii sa zburde de colo colo. Eu in final am ajuns cu Victor in masina pentru ca banca pe care ma asezasem era una mai speciala, ma rog era mai mare si facuta din lemn sculptat si se tot foiau niste asiatici si niste indieni pe acolo vrand sa se pozeze pe banca. Ba s-au asezat chiar in grup langa mine pe banca, asa ca a trebuit sa ma simt, nu?... si m-am carat in masina unde era si adapost. Apoi am dat cateva ture de gradini cu totii, caci erau niste gradini superbe pe acolo, dar din pacate nu am apucat sa ne delectam prea mult caci veneau niste nori negri care ne-au gonit rapid.
Dar inainte de plecare, la indicatiile pretioase ale lui Liviu a trebuit sa ma catar pe niste trepte si sa bag capul printr-un copac ca sa imi pun o dorinta. Era cica un copac al dorintelor si fiecare isi pusese cate o dorinta, mai putin eu. Asa ca m-am executat, m-am cocotat pe treptele de langa copac si am bagat capul prin copac iar Adi pe partea cealalta cica sa imi faca poza. Eu asteptam acolo poza, iar Liviu striga la mine "Mama, gata, ti-ai pus dorinta, acuma ce mai stai, poti sa scoti capul.". Am plecat apoi catre casa dar nu inainte de a ne opri intr-un loc din padure unde isi faceau veacul niste papagali superbi pe care nu aveam voie sa ii hranim, dar am incalcat legea de dragul lor, si mai ales pentru bucuria copiilor si pentru pozele pe care le-am facut.

Erau atat de haiosi ca veneau si iti mancau din mana ba chiar din gura. Sorin isi punea o bucatica mica de prajitura in coltul gurii si papagalul ce ii statea pe umar i-o lua de acolo. Copiii imprastiau si ei prajiturile facute de Corina pentru cu totul alt scop.

Asa ca pana la urma plimbarea noastra a fost scurta dar f placuta mai ales experienta asta cu papagalii care i-a distrat pe copii. Pana si Victor nu mai zicea nimic si privea si el mirat pasarile colorate.

"da' voi chiar nu intelegeti ca nu aveti voie sa ne dati de mancare? Uite, aveti si schema aici:".