Odiseea unui premolar -II

Asa cum am hotarat i-am sunat pe cei de la spital saptamana trecuta ca sa ii toc la cap cu intrebari. Mi-au spus ca actele trimise de noi au sosit si ca dupa ce le vor verifica ne vor suna sa ne spuna cand e programarea. Deja ma gandeam ca nu ar fi exclus ca sa lipseasca iar ceva si sa trimita din nou actele la GP fara sa fim anuntati si deja imi facusem planul sa ii sun din nou peste o saptamana. Insa nu mica mi-a fost mirarea cand vineri ne-au sunat de la spital pentru a ne anunta ca luni dimineata sa venim pentru extractie. Zis si facut. Si-a luat Adi liber pentru azi si pentru ca programarea era facuta pentru 11.40 iar de la ora 7 Liviu nu mai avea voie sa manance, a trebuit sa il trezim pe la 6 sa ii dam sa manance si bine am facut caci abia la 1.30 i-au extras dintele. Mai intai a venit o asistenta care l-a cantarit, l-a masurat si apoi i-a luat pulsul si le-a dat atat lui Liviu cat si lui Adi sa poarte niste "funny clothes" compuse din halat, boneta si un soi de pungi pentru incaltaminte. La inceput Liviu nu a vrut sa poarte hainele, dar a trebuit sa mearga apoi intr-o sala de joaca, de asteptare unde a vazut el ca toti copiii poarta funny clothes si atunci s-a imbracat si el. Apoi a venit anestezistul care a discutat cu Adi atragandu-i atentia despre riscurile anesteziei si dandu-i sa semneze ca este de acord cu anestezia, ceea ce l-a facut un pic sa ii inghete sangele in vine. Apoi, lui Liviu i-au dat sa bea ceva care se voia a fi tot un soi de calmant care sa il ameteasca dar nu l-a ametit deloc si dupa asta au folosit procedeul de inhalosedare cu protoxid de azot, despre care am mai povestit. Desi citisem ca nu e recomandat pentru astm, se pare ca in cazul lui a fost indicat si totul a mers ok. Venisera 3 asistente si impreuna cu anestezistul au inceput discute cu el, sa il intrebe despre scoala, l-au pus sa cante, Liviu a inceput sa rada si tot asa, timp in care Adi ii tinea masca cu gaz. Si tot radea, si tot radea, apoi i-au pus niste bratari pe mana, pe una scria ca este alergic la polenuri si fum, alergie manifestata prin tuse, iar pe alta erau numele si data nasterii si un cod de bare. Intre timp i-au dat cu o solutie locala pe mana ca sa nu il doara si i-au introdus o branula in vena pe unde au bagat anestezicul. In nici un minut a si adormit si apoi Adi a iesit din sala si l-au chemat dupa 20 de minute cand Liviu era tare ametit, incerca sa se dezmeticeasca si nu reusea deloc. Intreba mereu aceleasi chestii: cand ii scoate dintele, cati dinti i-a scos, ce era cu bratarile alea pe mana lui, si ce era cu aparatul legat de picior care ii masura semnele vitale. Se freca la ochi, zicea ca vede doua televizoare si un tata, parea ca isi pierde cunostinta pentru cateva secunde apoi iar incepea cu intrebarile : cand imi scoate dintele, si cati dinti mi-a scos, dar ce e cu bratarile astea pe mana mea, si tot asa...Cand si-a mai revenit un pic a venit asistenta care le-a povestit ce avem de facut, sa nu il lasam sa se agite, sa ne asteptam la senzatii de voma care sunt normale, sa il tinem mai mult la pat ca e ametit. A primit si o diploma de curaj. Toata povestea a costat 500 AUD dar urmeaza montarea distantierului care va costa cam tot atat. Maine dimineata o sa ne sune de la spital sa ne intrebe daca e totul bine. Din pacate, Adi a fost destul de stresat, asa ca a uitat sa intrebe unde ne vom adresa acum pentru montarea distantierului, procedura care va avea loc probabil peste cateva saptamani. Probabil ca tot medicul de familie ne va da trimitere, oricum maine suna asistenta si o vom intreba pe ea. Liviu a ajuns acasa cu o buza umflata care il deranjeaza si tot are tendinta de a se scarpina si ma tot intreaba cand i se desumfla. A si mancat un pic, si in general se simte bine. Slava Domnului ca totul s-a terminat cu bine!