La primul control au descoperit o carie la unul din premolari si ne-au chemat pentra plombat. Dupa plombare au inceput durerile si ne-am intors la cabinet unde au incercat sa ii faca o radiografie, incercare esuata caci Liviu era speriat si plangea. Ne-au avertizat ca in aceste conditii nu vor putea lucra nimic cu el, si cum dintele trebuie scos caci are puroi la baza, ne-au sugerat sa mergem la Royal Dental Hospital, la urgenta sau sa apelam la unul din medicii dentisti pediatri privati. Fiind vorba despre un premolar nu avem cum sa asteptam sa cada de la sine caci ar trebui sa asteptam vreo 4 ani.
Costurile pentru serviciile medicale dentale private sunt imense.Poate doar sa iti faci asigurare medicala privata, pentru ca alt tip nu exista in ce priveste lucrarile dentare, si nici atunci cu asigurare privata nu se deconteaza prea mult din cheltuieli. O alta varianta este sa se considere urgenta si atunci poti merge la spital unde nu platesti sau platesti minimul necesar.Dar trebuie sa astepti sa iti vina randul pe o lista de asteptare lunga cat toate zilele. Ca sa nu mai zic ca se practica dental tourism in Thaillanda unde te duci sa impusti 2 iepuri deodata, cateva zile de vacanta si iti faci si dintii la costuri muuult mai mici .
Acestea fiind zise, ne-am gandit noi ca la momentul respectiv nu era urgenta ca sa mergem cu el la spital, caci terminase tratamentul cu antibiotic si nu avea dureri sau abces. Ne-am gandit sa apelam totusi la un medic privat care ne-a programat peste cateva saptamani si care cu chiu cu vai a reusit sa ii faca radiografia. Ne-a dat trimitere la un alt medic caci asta era de fapt ortodont, dar ne-a avertizat ca in cazul lui Liviu e posibil sa fie nevoie de anestezie generala caci e mult prea speriat. Si dupa ce au mai trecut cateva saptamani am ajuns si la acest al doilea medic care ne-a dat trimitere pentru o noua radiografie a intregii danturi si am discutat cu el despre extractia la un spital privat, sub anestezie generala. Initial am fost de acord si ni s-a facut un plan de tratament in care anestezia generala costa in jur de 700 dolari, extractia vreo 400, montarea unui distantier vreo 400, sigilarea unor dinti, preventiv, vreo 200 si mai aveam trecut in plan consiliere nutritie si consiliere periaj. Haidade, da ce credeti voi ca avem nevoie de asa ceva? Cu ambele as fi putut sa ii consiliez si eu pe altii caci la teorie nu am probleme insa e mult mai greu de pus in practica pe un copil mare mancator de dulciuri caruia nu pot sa ii interzic dulciurile la cat de energic e, poate doar sa ii mai reduc din ratie. In fine tot planul asta de tratament ajungea la 2000 de dolari si noi inca ziceam ca mergem inainte, ba chiar facusem programare si cu spitalul undeva in februarie trecut.. Insa cand ne-a povestit cineva ca asta nu e tot, si ca se vor mai aduna costuri pentru spitalizare si sala de operatie si nu mai stiu ce si se va ajunge la 5000 de dolari, ne-am cam lecuit. Urmatorul pas a fost sa il ducem la un alt medic privat, o prietena grecoaica de-a sefilor mei care a incercat sa il ia cu frumosul, sa ii aplice o solutie locala si apoi sa incerce sa ii introduca anestezia locala injectabila. Nu a mers nici de data asta, copilul era speriat, tremura si urla. Inutil sa mai povestesc cate discutii am avut cu el, ca intre oameni mari, explicatii si promisiuni dar toate in zadar caci desi parea constient si accepta teoria, in fatza seringii se speria. Si mi se pare normal, si eu m-as speria, nu stiu cum e dar ii inteleg teama, e totusi un copil de 7 ani. Urmatorul pas a fost sa mergem la medicul de familie sa ne dea un sfat. El ne-a spus ca nu ar face anestezie generala copilului lui pentru o extractie si ca ar trebui sa mai cerem si alte pareri. Ne-a recomandat un dentist roman in care ne pusesem noi mari sperante. Am mai facut o radiografie pentru toata dantura caci intre timp trecusera cateva luni bune. Si a mai trecut o saptamana -doua pana a terminat antibioticul prescris de medicul de familie caci il apucasera iar durerile. Dentistii, caci erau sot si sotie,au fost foarte draguti. Nu ne-au mai lasat sa asteptam cateva saptamani caci asa ar fi trebuit cu programare, si ne-au chemat cat de repede posibil in timpul pranzului cand toata lumea lasa treaba si merge sa ia pranzul. Din pacate Liviu a inceput din nou sa planga cand a vazut seringa la gura lui si concluzia lor a fost aceeasi si anume ca anestezia generala este solutia. Oook, daca e asa apai sa mergem cu anestezie generala. Ne-au spus ca nu e nevoie sa asteptam ca Liviu sa fie in criza ci putem merge la spital sa povestim ca a fost in criza, s-a incercat extractia si nu s-a putut. Si asa am facut, ne-am dus cu radiografiile si trimitere de la medicul de familie si am povestit ca nu s-a putut face extractia caci copilul e foarte speriat. Am primit un formular despre anestezie, pe care sa il completam si sa il trimitem inapoi. Am trimis si formularul completat si apoi am asteptat. Stiam ca sunt liste de asteptare imense si aici greseala noastra a fost ca bazandu-ne pe asta nu i-am mai batut pe cei de la spital la cap o perioada ci am asteptat cateva luni bune pana cand a mai facut Adi o vizita pe la spital sa intrebe ce se intampla. A aflat ca nu stiu ce hartii au fost incomplete si au fost trimise la medicul de familie si nu au mai venit inapoi. Alta belea... ce facem acum? Am primit un nou formular de completat, acelasi ca data trecuta, ni s-a cerut din nou trimiterea de la medicul de familie si au propus sa il aducem pe Liviu in saptamana ce urma ca sa fie vazut. Pana sa completam noi hartiile si sa luam trimiterea, pana sa ajungem cu Liviu acolo, l-au apucat niste dureri foarte urate, il durea atat de tare incat plangea astfel ca l-a luat taicasu si s-au dus urgent la spital. Asta a fost cam acum o luna. Acolo, pe langa faptul ca li s-a spus ca nu se considera urgenta, dar a fost consultat ca o urgenta, au sugerat ca nu e cazul de anestezie generala caci dintele are deja radacina roasa de infectie si se scoate foarte usor si au incercat acolo o noua extractie insa fara rezultat. Au spus ca ne fac o trimitere catre sectia de pediatrie, caci acolo era doar sectia de urgente si nu de pediatrie, si ca vom fi contactati de cei de acolo. I-au prescris o noua tura de antibiotic. Ne-am schimbat din nou hotararea si anume "fara anestezie generala" pe care oricum nu am agreat-o din start. Si asteptam noi sa ne sune cei de la pediatrie dar nu a sunat nimeni in saptamana ce a urmat. Ieri a fost Adi din nou la spital sa caute sectia de pediatrie sa vorbeasca cu ei. Noi ne gandeam la inhalosedare, anestezia aceea care foloseste un gaz de te face sa razi. Despre alt tip de anestezie nu stie nimeni nimic, caci am tot intrebat si cica nu exista decat posibilatea de anestezie locala cu injectie, eventual si gaz sau anestezie generala. Acolo la spital, l-au trimis pe Adi la nu stiu ce etaj unde era puhoi de lume si efectiv nu a gasit pe nimeni disponibil asa ca s-a intors la serviciu plin de nervi. Eu am sunat la spital si dupa nu stiu cate minute de asteptare mi-a raspuns cineva. I-am spus ca vreau sa vorbesc la pediatrie cu cineva care sa ma lamureasca legat de problema mea. Mi-a facut legatura si i-am expus rapid povestea cu vizita de la urgenta si promisiunea de trimitere catre pediatrie care urma sa ne contacteze.Cica ea nu stia nimic decat ca verificand computerul reiesea ca Liviu este pe lista de asteptare pentru extractia cu anestezie generala. M-a intrebat de formularele legate de anestezie pe care mi le trimisese din nou si nu le primise completate. Pai nici nu le mai trimisesem. Mi-a spus ca alte informatii nu are de unde sa imi dea, eu i-am povestit ca nu mai vreau anestezie generala si ca de aceea nu am returnat formularele completate si as fi vrut sa aflu informatii despre inhalosedare. Cica sa sun din nou la urgenta ca ea nu ma poate ajuta decat cu informatii legate de anestezia generala. Deja mi se urcase sangele la cap. Sun din nou, din nou astept 5 minute pana sa raspunda cineva, din nou ma apuc sa le "povestesc" despre numele de familie cu P from planet si i from icecream si tot asa pana termin toate cele 9 litere. Din nou mi se spune ca problema ii depaseste si ca o sa imi faca legatura in alta parte si in final imi raspunde un robot care imi cere numarul pacientului, numele si numarul de telefon ca ma contacteaza ei. Ataaaaat! Pana aiiiiiiiiiiiici! Asa de tare m-am enervat incat pur si simplu mi-am uitat nr de telefon si le-am dat unul gresit. Apoi a gasit Adi pe net un articol despre inhalosedare care cica nu este recomandat persoanelor cu astm Asa ca la naiba si cu inhalosedarea, la naiba si cu anestezia generala. Ce ne mai ramane de facut? Sun la dentistii romani ca la ultima solutie poate poate stiu ei totusi un cabinet, pe cineva care sa aplice alt timp de anestezie care sa excluda pe cele 3: generala, locala si cu gaz. Vorbesc cu doctorita care se mira cum de cei de la urgenta ne-au spus in primul rand ca nu e urgenta, cand copilul plangea de durere, apoi ne-au dezarmat total cu anestezia generala care dupa parerea ei e unica si cea mai buna solutie. Zicea ca de ce sa nu fie recomandata, ok e adevarat ca radacina e deja distrusa si ca se poate extrage foarte usor dar daca nu se poate altfel, nu are rost sa traumatizam copilul cu alte incercari inutile de a scoate dintele cu anestezie locala caci va ajunge de nu va mai deschide nici gura si se va teme de dentist si la 30 de ani. Si ne-a mai spus ca durerea a disparut, poate pentru mult timp dar cand va aparea va fi din ce in ce mai puternica si trebuie sa ne miscam rapid sa trimitem actele alea la spital si sa asteptam sa ne vina randul caci anestezia nu e asa periculoasa, se face o doza mica, de scurta durata si nu vor fi probleme. Asta am mai auzit-o si de la altii dar uite ca nu ne-am convins. Insa acum chiar nu mai avem alta solutie si in final am trimis formularele completate dupa ce i-am sunat din nou la spital sa le spun ca vom trimite formularele ca nu cumva sa le vina ideea sa il stearga pe Liviu de pe lista de asteptare. In plus, cand tocmai eram in plina criza de nervi, m-a sunat si Corina si m-a linistit si convins o data in plus ca anestezia generala e solutia cea mai buna si ca se face o doza mica ce il adoarme pentru o scurta perioada de timp. Asa ca ce avem de facut este sa sacaim spitalul cu telefoane ca sa ne asiguram ca totul este ok si sa asteptam. Deocamdata ne oprim aici si vedem ce urmeaza. Asadar va urma...
2 comments:
Of, Doamne, ce saga! Asa e, sa stii, aici trebuie sa insisti cateodata, pentru ca e stilul asta al lor mai laid-back, nu se grabesc pt tine, trebuie sa-i grabesti tu pe ei.
Sper s-o scoateti la capat cu bine si cat mai repede!
Multa sanatate!
Multumim mult, speram si noi ca de aici incolo sa nu mai dureze mult.
Post a Comment