ajunsi in Sydney - Revelion

Drumul catre Sydney a fost lung dar f lejer, cu o oprire de o noapte intr-un motel dintr-un orasel situat la o suta si ceva de kilometri de Sydney. Din pacate Liviu nu s-a simtit f bine, a fost un amestec de viroza si starea de rau de la drumul prea lung astfel incat mai tot timpul se plangea ba ca il doare capul, ba ca il doare gatul, ba ca ii e rau. La motel era si un pic incins, avea 37.5. Dar in final si-a revenit.
Am ajuns a doua zi in jurul orei 12 la pranz, pe strada lui Rares unde ne-am oprit la un alt numar, ca deh Adi intelesese gresit. Dupa ce le-am bagat tomberoanele oamenilor in curte, ca sa nu fim noi singurii care se trezesc cu mutari de tomberoane, am constatat ca nu aia era casa lui Rares.
Rares, asa cum mi-l aminteam io, care l-am vazut ultima oara acum vreo 8 ani, gosopdar, spala vase si ne oferea niste sarmale facute de el si fetita lui de 8 ani, Domnica. Cica avea in plan sa mai faca azi o serie de sarmale.
Liviu si-a reventi treptat treptat, s-a jucat un pic cu Domnica si apoi am plecat toti la o plimbare. Am vizitat o zona superba in apropierea unei insule numite Lion Island, de unde se vedea o priveliste minunata.
Cand ne-am intors acasa am constatat ca mai trebuiau ceva cumparaturi facute. Rares si Adi au plecat dupa cumparaturi timp in care io cu Domnica am ramas sa pregatim varza de sarmale. Am fost f placut impresionata de fetita lui Rares care desi are numai 8 ani stia cum sa pregateasca varza, cum sa toace cotoarele si cum sa faca gogoloaie de carne pentru umplut sarmalele. Ba chiar imi dadea sfaturi si imi explica ca frunzele de varza trebuie lasate vreo 4 ore la inmuiat in apa rece sa se desareze ceea ce pe drept vorbind io nu am facut cu sarmalele mele si de aceea au iesit asa sarate.
Rares ne -a pregatit la cina sushi, pe care nu l-am gustat din pacate avand in vedere ca era facut cu peste crud, desi tare as mai fi mancat cateva portii.
A doua zi dimineata am plecat pe zapuseala sa vedem renumita opera din Sydney. Drumul de la Rares pana la opera se face cu feriboatul care este ca un soi de tren pe aici, adica are statii, oamenii merg la servici calatorind cu feriboatul si tot asa. Cand au aparut cladirile din city, la orizont, tocmai cand ma pregateam sa le admir, ce sa mai admir ca il aud pe fimiu ca incepe sa planga ca in timp ce rontzaia o bombonica tic-tac i s-a rupt dintele. Si pret de 5 miunte tocmai inainte sa apara opera, fimiu si-a scos dintele. Cred ca asta e premiera mondiala, un copil isi scoate dintele pe feriboat, chiar inainte de a vedea renumita Opera din Sydney, pentru prima data in viata lui. Ha ha!
Cu cat ne apropiam mai mult de opera cu atat distingeam mai bine puhoiul de lume care se asezase deja in locuri strategice, atentie - de la ora 2 pm, pentru a urmari focurile de artificii de la 12 noaptea. Deci in arsita aia de 38 de grade sau cat o fi fost, venisera care mai de care cu catel, cu purcel, cu paturi, umbrele, palarii, genti frigorifice, sacose cu mancare, lazi de bere, sticle de apa, lotinui de soare, aparate de fotografiat si stative amplasate strategic, scaune, mese, corturi.... ce sa mai ceva ca la pomul de craciun din Bucuresti de anul trecut, dar pe varianta de vara.
Asa ca ne-am cam luat gandul de a mai merge in centru ca sa vedem artificiile, la cat puhoi de lume era deja amplasat acolo inca de la pranz.
Am mai haladuit noi pe acolo, am mai admirat, cladiri, vapoare, Harbour Bridge si opera si apoi ne-am intors acasa unii dintre noi deja cam arsi de soare.
Am tras si un pui de somn si acum vorba aia
"Sa inceapa petrecereaaaaaaaaa!"
La multi ani tuturor si un an prosper, cu multa sanatate, noroc, fericire si armonie!

Edit: Am petrecut revelionul in curte la Rares impreuna cu mai multe familii de romani, Liviu a avut si el companie, doi baieti dintre care unul tot Liviu, si pe Domnica lui Rares. Am facut gratar in curte, Rares ne-a pregatit seafood, si alte minuni, am avut sarmale cu mamaliguta si am tot petrecut pana pe la 4 dimineata. Evident ca ne-am tot ciondanit din cand in cand eu cu al meu sot care era suparat domne ca nu am vrut sa merg sa vad artificiile. De mers as fi vrut sa merg, dar eram ingrozita doar la gandul ca trebuie sa ne intoarcem, dupa artificiii , odata cu puhoiul care era amplast acolo la opera de la orele pranzului, asa ca mai bine, nu, multumesc, prefar sa le vad tot la tv, si inca in reluare...