Alte peripetii

Azi am avut prima programare la spital, cica intalnirea cu unul dintre doctori, la nimereala evident, pentru ca asa cum spuneam, neavand asigurare privata nu pot sa imi aleg medicul.
Am ajuns mai devreme la spital unde am gasit o atmosfera placuta, linistita, personal prietenos.Tocmai ma pregateam sa ma asez la coada de 2 persoane de la receptie, dar zarind o toaleta in apropiere am trecut pe acolo ca nu mai puteam rezista. Ma intorc, ma asez la coada unde primesc o punga mare plina cu pliante informationale si mostre pt mamici si bebelusi (vitamine prenatale, un pampers, o crema pentru eritem fesier pt bebelusi, un dezinfectant universal, niste bombonici tip strepsils in caz de dureri de gat). Si pe langa punga mai primesc un recipient pe care cica trebuia sa il umplu cu urina si sa i-l dau doctorului. Pai bine ca am avut proasta inspiratie sa merg la wc inainte. Apoi asteptand ca doctorul sa ma cheme, stai si bea apa la greu ca na, trebuie umplut recipientul. Dupa vreo ora de asteptat pe acolo dar cu folos ca am reusit in final sa obtin ceva in recipientul ala, ma cheama doctorul care parea cam ciudatel saracul, adica vorbea foarte repede si foarte ciudat, semana mai mult cu un actor comic decat cu un doctor, ma dadea si ciudat din cap, si era stresat de calculatorul in care trebuia sa introduca toate datele mele. Practic eu ii dadeam toate datele, si el le introducea in calculator apoi din fisa mea care continea rezultatul analizelor ce ajunsesera acolo, s-a apucat sa introduca in calculator toate rezultatele mai putin cele de la Sindrom Down despre care eram cea mai curioasa sa aflu, care cica nu venisera. Pai cum nu au venit frate ca doar a trecut o luna si ceva??? Deja ma gandeam acum cum naiba o sa obtin eu rezultatul analizelor si mai ales de unde. In timpul asta doctorul scoate un betisor pe care il baga in urina din recipientul adus de mine si testeaza acolo nu stiu ce, ca mintea mea era acum la analizele alea si nu am mai fost pe faza sa il intreb ce naiba mai face acolo.
Dupa ce termina toate datele de introdus in calculator, imi ia tensiunea si in final imi spune ceea ce stiam deja ca totul este perfect cu sarcina, cu analizele, cu tensiunea, cu istoricul si cu toate cele iar urmatorul pas este sa sun la medicul care m-a trimis la ei si sa il intreb de rezultatul pt Sindrom Down. Medicul acela imi spusese ca nu o sa mai fie nevoie sa vin la el si va trebui sa raman in grija celor de la spital. Stiu ca pe hartia analizei, cand am facut-o , scria ca rezultatul va fi trimis la spital si la medicul de familie. La spital nu era, asa ca urma sa sun la medicul de familie si in final la cel care mi-a recomandat analiza.
Apoi urmatorii pasi sunt pe 22 ianuarie o noua consultatie la spital dar de data asta cu moasa care va fi una singura pe timpul sarcinii si se va ocupa de mine. Apoi pe 28, a doua ecografie pentru care am primit recomandare. Dupa ce am terminat palavrageala cu doctorul zapacit am plecat, cu gandul de a suna la medicul de familie. Surpriza, nici el nu avea rezultatul asa ca urma sa sun la celalalt sau chiar sa trec pe acolo ceea ce am si facut dupa o raita prin magazinele de langa statia de tren. Deja eram obosita si nu prea mai aveam chef de plimbari, dar daca tot a venit trenul repede, am hotarat sa merg si la cabinetul celuilalt doctor. Acolo acelasi raspuns, nu au rezultatul dar din fericire secretara a sunat la laboratorul unde au fost facute analizele si a aflat ca abia ieri au iesit. Le-am primit pe fax si slava Domnului, nu exista risc crescut de SD.
In final ajung in statia de tren unde ma asez pe scaun si ma apuc sa citesc mai detaliat analiza. Omul de la ghiseul de cartele de tren, nu era acolo, ma gandeam ca mi-as mai lua o cartela de 5 calatorii, ca tocmai scosesem niste bani de la bancomat, dar nu il vedeam pe om la ghiseu. Intre timp vin unii care incep sa ciocane acolo si apare omul care le vinde cartele. Zic hai sa merg si eu sa imi iau una. Ii dau o hartie de 50 de dolari si cer o cartela de 5 calatorii. Il vad ca ia hartia, o face ghemotoc, trage un pic de ea si o rupe. Doamne, alt nebun!!! Avea niste ochi bulbucati de ziceai ca mai are putin si ma ia la bataie. Cica e falsa hartia. Zic pai si eu ce sa fac acum ca doar de la bancomat am scos-o. El ca nu stie ca nu isi asuma el riscul sa plateasca 50 de dolari ca aia e falsa si gata. Ca cica sa ma duc sa intreb la banca. Zic bine bine, da dumneata pe ce criterii te apuci sa rupi bancnote, le faci la toate asa? Cica, nu numai la alea de 50 ca sunt o gramada false in circulatie. Bine , ce naiba sa mai zic, a doua oara am avut proasta inspiratie pe ziua de azi, caci inainte de a cumpara cartela oscilam intre a cumpara sau a nu cumpara, imi era mult prea lene sa ma ridic de pe scaun si uite ca mai bine ramaneam cu lenea. Acum am de alergat pe la banci, ca nu am mai avut vlaga sa mai merg nicaieri si de la gara cu pricina am ajuns direct acasa unde am dormit bustean doua ore inainte sa il iau pe Liviu de la scoala.