primul Craciun altfel

Nu ca "parca suntem pe alta lume", de fapt chiar suntem pe alta lume, fara petarde, fara zornaitul aproape continuu al soneriei de catre colindatorii mai mult sau mai putin doriti, fara "ursi", "capre" sau "Da-i Domnu Doamne" prin mijloacele de transport in comun, dar si fara zapada, fara miros de cozonaci si carnati...insa cu mirosul persistent de sarmale la care am mesterit toata ziua si care chiar si acum la 12 noaptea inca mai persista prin toata casa.
Ieri a venit Shirley, vecina, care ne-a adus o felicitare de Craciun si un mic cadou pentru Liviu, pe care l-am lasat sub brad, dat fiind faptul ca Liviu nu era acasa la vizita vecinei. Insa azi i-am dus noi un cadou, pe care il aveam in plan demult sa i-l facem, un tablou facut de mine pe panza, pictat si apoi lipite scoici si nisip. Apoi i-am impuiat capul lui Shirley cu sarmalele mele astfel incat am facut-o curioasa si a venit sa vada cum arata renumitele sarmale si evident i-am pregatit cate o portie pentru acasa, sa le guste impreuna cu sotul ei David. Din pacate varza mea pusa la murat acum vreo 10 zile nu se prea murase asa ca in disperare de cauza am tot adaugat zeama de varza peste ele ca sa se acreasca cica, in schimb am obtinut sararea lor asa ca au iesit ele f gustoase insa un pic cam sarate. Dar cu smantana sunt excelente.
A reusit in sfarsit si Adi sa impodobeasca pe afara cu beculete. Nu in copacelul din fata bucatariei asa cum mi-ar fi placut, ci la acoperis.