Vacanta de ziua Australiei

Ca tot cazu ziua Australiei intr-o marti, ne mai invartiram de o minivacanta, de data asta in Wilsons Promontory. Am mai fost si anul trecut aici dar doar pentru o zi, am sosit dimineata si am plecat inapoi seara. Dar anul asta am facut rezervare dinainte de Craciun ca sa petrecem ziua Australiei aici, insa nu am gasit nimic si pentru sambata asa ca nu am avut de ales si am rezervat de duminica pana miercuri.
Ne-am cazat foarte aproape de Wilsons Promontory National Park, tot intr-o casuta (cabin) cu living, doua dormitoare bucatarie si baie dotata cu absolut tot ce aveam nevoie. In plus, veranda spatioasa cu vedere la munte si lacuri dotata cu barbeque pe care ne-am si grabit sa il folosim. Apoi am avut tupeul sa ne incumetam sa mancam afara dar tot in casa am ajuns caci mustele afurisite nu ne dadeau pace.
Dupa care am plecat sa vizitam imprejurimile.


Vremea a fost si de data asta de partea noastra, cu vantul racoros de rigoare si racoarea din timpul serii, dar prin partile astea nu cred ca poti gasi vremea perfecta, fara vant, nici prea cald si nici prea rece. Aici la umbra e rece, vantul e la fel de rece, la soare e cald, in zonele adapostite e foarte cald. Vrei nu vrei trebuie sa ai dupa tine haine pentru toate tipurile de vreme ca nu stii peste ce dai intr-un singur loc, intr-o singura zi.
A doua zi ne-am facut un permis pe doua zile de intrare in parcul national unde pe serpentine printre padurile de bush, unele dintre ele arse la incendiul de anul trecut, ajungeai la niste plaje superbe.

Prima, Squeaky Beach, avea un nisip extraordinar de alb si de fin care scartzaia sub picioare ... squeak! squeak!... de unde si denumirea de Squeaky beach. Peisajul superb, oceanul cu apa de un albastru nemaipomenit, nisipul alb si stanci rosiatice ici si colo. Iar pe langa stanci niste raulete (shallows) cu apa foarte mica si calda, perfecta pentru distractia copiilor.




Langa Squeaky beach se afla Norman beach foarte asemanatare cu prima plaja, insa fara nisip scartzaietor.





Ce mi-a placut mult, a fost nisipul de-a lungul plajei atat de bine tasat incat te puteai plimba cu carutul cat mai aproape de valuri.
Pe 26, de ziua nationala, am plecat de dimineata din nou catre Norman beach insa ne cam amenintau niste nori care pluteau atat de jos incat aveai senzatia ca poti arunca cu pietre in ei








Si era un friiig, nu stiu cate grade or fi fost, cred eu ca vreo 17 sau chiar 15 la umbra si in dreptul oceanului si vreo 20 in soare si un pic mai la adapost de curentii oceanului. Vorba lui Adi, nu stiu daca eram 5 persoane pe plaja cu maneca lunga, eu si niste asiatici ca aia sunt mai frigurosi. In rest copiii se zbenguiau in apa aia rece de ma lua tremuratul si mai tare. E adevarat ca pe masura ce ne departam de ocean era tot mai cald si mai cald insa acolo jos, pe plaja batea vantul rece.
In ultima seara am mai facut un drum catre plaja sa vedem un asfintit cu nori, frig, vant puternic si un pic de ploaie foarte fina






A doua zi, pe drum catre casa am mai facut o oprire sa vizitam o cascada si sa facem un pic nic. Cu gustul inca sarat in gura si mirosul oceanului in nari, cand am coborat la cascada, un alt aer proaspat dar de data aceasta cu aroma de eucalipti si brazi ne-a imbatat si reconfortat ametindu-l pe Victor care indata ce ne-am urcat in masina a adormit bustean.