Liviu incepe tenisul

Ieri l-am inscris pe Liviu la tenis. Am tot bajbait noi gandindu-ne ce sport sa alegem pentru baiat. Se spune ca aici sportul e o ca o religie. Am auzit povestiri in care mai degraba copiii au fost laudati la scoala ca au castigat o cupa la un meci , decat ca au luat un premiu la o materie scolara.
Initial ma gandisem ca inotul este cel mai potrivit. Aici inotul este obligatoriu in scoli iar eu ma gandeam ca o idee buna ar fi de continuat cu lectiile in vacanta. Dar dupa ce am fost o data cu el la bazin m-am razgandit. Mirosea foarte puternic a clor si cred eu ca abia scapat de problemele cu astmul expunerea prea mare la vaporii astia de clor nu e o idee tocmai buna. Asa ca daca tot face inot obligatoriu la scoala, si daca tot nu avem sanse sa gasim un bazin in aer liber aproape de noi, si din cate stiu eu nici mai departe, atunci am lasat-o balta cu inotul pe timpul vacantelor.
Apoi ne gandeam la alte sporturi: karate, fotbal, footy, tenis...
Taicasu zicea ca i s-ar potrivi un sport de echipa fiind mult prea individualist, dar in acelasi timp e si foarte competitv. El trebuie mereu sa fie primul, sa castige. Asa ca ascultand si parerile altora, si punand la socoteala si instinctul meu, am hotarat sa alegem tenisul deocamdata, tocmai in ideea individualismului si a competitiei. Evident ca habar nu aveam noi daca e ceva de capul lui cu tenisul, daca are sau nu oarecare inclinatii. Pur si simplu am cumparat rachete si minge si am iesit cu el in parc. Am constatat ca loveste binisor. Ieri am fost si l-am inscris si a avut si parte de o lectie gratis. Se pare ca se descurca binisor, loveste f bine, si e mereu cu racheta pe directia mingiei. Acum, io sunt o habarnista in materie de tenis, dar sa lasam timpul si antrenorul sa isi spuna cuvantul.