a doua zi, drumul inapoi.

A doua zi o luaram pe drum inapoi spre Melbourne dar nu inainte de a ma mai minuna o data de talentul bucataresc al lui Rares care de cum se trezi, rasufland usurat ca sotia inca mai doarme si ii poate pregati micul dejun, se si apuca de bucatarit. In timp ce prepara omleta cu sunca, se trezeste sotia sa careia rapid, in paralel cu omleta, ii pregateste si o cafea, dar vorba ceea, de impresionat, cam greu sa o impresioneze acu, dupa atatia ani. Una peste alta io oricum am fost impresionata mai ales de prezentarea omletei respective.
Am mai descoperit pentru prima data aici in Australia, laptele batut de care imi era dor, si habar nu aveam ca exista pe aici. Se cheama butter milk si e f gustos. L-am gasit in frigiderul lui Rares, tocmai turnasem sa incalzesc pentru Liviu intr-un vas, cand constat ca e ceva mult mai gros decat laptele normal. Citind pe cutie vad ca nu e lapte normal ci batut. Pai tot drumul am visat numai lapte batut si tot cautam pe la benzinarii doar doar oi gasi o cutie, dar nimic...
Eh si dupa ce savuraram bunatatea de omleta si o cafea/suc, dupa caz, dupa ce mai staturam la o tacla la umbra in curte sa ne racorim dupa o noapte caniculara in care ne-am topit de caldura, dormind cu geamurile deschise, o luaram incet incet catre casa.
Drumul, excelent din toate punctele de vedere, mai putin lungimea. Soselele libere, f f bine semnalizate , marcate si intretinute, o placere sa mergi cu masina. Adi se plangea ca e misto dar e muuuuult. Pai zic, ce vrei si tu acum un traseu scurt in care sa te misti bara la bara sau deloc si sa ajungi tot maine, sau unul lung in care condusul sa fie o relaxare. Drept urmare, pentru ca era asa lejer si placut, nu am mai oprit sa dormim peste noapte undeva ci am hotarat sa mergem direct pana acasa. Asa ca am plecat de la Rares in jurul orei 1-2 la pranz si bineinteles ca am facut cateva opriri sa mancam si sa ne dezmortim si aerisim un pic, astfel incat am ajuns acasa pe la 12.30 noaptea. Ca sa nu mai spun ca incepand de la orele 22 nu prea mai erau masini pe drum.
Acasa, cum am intrat, un miros f placut, dar nu stiam de la ce. Vazand bradul nostru natural care ne astepta cuminte si inca verde, m-am prins de unde era parfumul ala. Pai cred si eu ca bradul era inca verde in frigul ala care era in casa. Normal ca daca in timpul zilei nu au fost decat 14 grade, de unde sa fie cald, asa ca veniram de la zapuseala, facuram caldura in casa si ne bagaram sub plapumi inghetzatzi.
Azi, 3 ianuarie am plecat sa aprovizionez frigiderul si uraaaaaaaaaa am gasit si lapte batut si mi-am luat vreo 3 cutii ca sa am stoc.