soccer

Daca il intrebai pe Liviu anul trecut ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, ar fi spus professional footy player. Pasiune mare, domne. Toata ziua batea mingea aia pe unde apuca, in casa, in parc, la scoala... Vazandul asa pasionat, l-am inscris la un club unde a facut fotbal australian (footy) si s-a dovedit a fi destul de bun in acest sport. S-a incheiat sesiunea de antrenament, s-a incheiat sesiunea de fotbal si a inceput incet incet sa se mai linisteasca cu footy, spre bucuria noastra. Pe de o parte ne bucuram ca e atras de sport, ne bucuram ca e talentat, dar vazand ce se petrece pe teren in timpul meciurilor de pe stadion, nu prea ne surade ideea de a-l sustine sa o ia prea in serios cu footy. Este foarte multa violenta in timpul meciurilor, jucatorii se lovesc destul de dur, se intampla frecvent accidente destul de serioase. Asta in timpul meciurilor dintre echipele de profesionisti. Ne-am gandit si noi initial ca atata timp cat la copii nu se permit astfel de lovituri, e ok, dar ce ne facem mai tarziu cand ii intra copilului/tanarului sportul asta in sange...Am mai stat de vorba cu el, i-am mai povestit, nimic frate, el o sa fie footy player si o sa joace la echipa favorita Geelong Cats. Asta anul trecut. Intre timp, nu stiu sincer cum a ainceput dar s-a trezit ca incepe sa il intereseze fotbalul european cu mingea rotunda. Azi asa, maine asa, s-au mai dus pe la meciuri, au mai vazut meciuri de soccer pe calculator, intre echipele europene si tot asa pana a inceput copilul sa fie atras de soccer si nu numai de practica sportului in sine dar si de informatii legate de marii fotbalisti ai lumii si echipele de unde provin. S-a gandit el pana la urma ca i-ar placea sa faca soccer. L-am inscris la un club de soccer din zona si asteptam sa se deschida sezonul de antrenament timp in care inca mai spera sa se poata inscrie si la footy, la o noua sesiune de antrenament. Dar cand au inceput antrenamentele la soccer am aflat ca se face de doua ori pe saptamana si tinand cont de faptul ca mai are si basket o zi pe saptamana am hotarat ca e suficient. Si uite asa, fara sa ne batem prea tare capul am scapat de footy. Sper...Asta presupune sa ii placa soccer si sa doreasca sa mearga in continuare. E interesant ca foarte multi copii provin din familii europene. Sunt 3 antrenori si sunt mai multe grupe de copii facute in functie de nivelul la care se afla fiecare. Am remarcat ca unul dintre antrenori pune mult suflet in ceea ce face, dar are si pretentii de la copii sa fie disciplinati, sa respecte regulile, sa fie atenti la ce li se explica. Pare un pic mai exigent, vorbeste mult si tare ca sa se faca inteles. I-a invatat chiar sa isi lege sireturile bine, mentinonand ca nu doreste sa aiba prea mult de a face cu sireturi desfacute in timpul antrenamentelor. A explicat ca ceea ce fac ei acolo este skills training, si asta presupune frecventa de 2 zile pe saptamana la antrenament si sambata meciuri cu alte echipe. Cine nu doreste sa faca fotbal serios, ci doar ca sa-si ocupe timpul, poate alege varianta cu o zi pe saptamana. Am inteles ca a fost antrenor in diverse tari europene ca Belgia, Spania...Si uite asa Liviu al meu, incantat nevoie mare, nici nu a vrut sa auda de o zi pe saptamana si a hotarat ca el ramane in grupele astea de skills training.
Astazi, dupa vreo 3 saptamani de antrenament au avut primul meci si de aici redau cele auzite de la Adi, caci eu n-am fost cu ei. Au inceput meciul cu cele 5 pase obligatorii inainte de a ataca. Echipa adversa, evident ca s-a napustit la poarta lor si a tot inscris goluri, timp in care, astia cam frustrati, se tot uitau catre antrenor, ca ar fi dorit si ei sa atace insa acesta le spunea aratandu-le cele 5 degete de la mana. "nu va faceti probleme acum de goluri, ci respectati regula cu cele 5 pase obligatorii inainte de orice" . Copiii au respectat ei regula dar si-au luat-o pe cocoasa in primele minute dupa care au inceput incet incet sa progreseze mai intai capatand siguranta prin mentinerea mingiei in propriul teren iar apoi, in a doua repriza au atacat si inscris in permanenta. Au venit acasa tare mandri de reusita, iar Adi imi povestea iar si iar cat de placut impresionat si entuziasmat este de tactica asta de a-i invata pe copii sa joace in echipa, sa fie mai putin individualisti. El zice ca e convins ca daca vor mai juca cu acea echipa de o suta de ori, de o suta de ori o vor invinge.