din nou despre neuronul plecat

Iaca am ajuns sa scriu din An in Paste dar daca tot mi-am reluat acum activitatea, macar sa o reiau cu o poveste despre trasnaile neuronului meu.

Azi am fost la cumparaturi cu Victor. Fiind vremea urata, nu ne-am grabit sa ne intoarcem acasa si am tot lalait-o prin shopping centre, intrand dintr-un magazin in altul, pentru ca in final sa ne oprim la supermarket sa cumparam diverse chestii de mancare. Am mai cumparat chestii si de pe la alte magazinase astfel incat cand am ajuns acasa aveam mai multe sacose prin masina. Am scos tot, si am pus repede la fiert un vas cu apa, pentru aburit niste spanac cumparat azi special pentru a-i gati lui victor lunchul. Intre timp tot bagam prin frigider chestiile cumparate dar nu gaseam spanacul. Spanacul era in sacosa verde in care aveam cumparaturile de la supermarket: banane, lapte si alte minuni. Nu era nici spanacul, nu gaseam nici bananele, laptele si celelalte, lipsea de fapt sacosa cu cumparaturi. Am cautat de vreo 2 ori prin masina apoi prin casa si pe langa casa gandindu-ma ca mi-a facut Victor vreo gluma si le a dus cine stie pe unde. Vazand ca nu dau de ea am tras concluzia ca am uitat-o chiar acolo la casa de marcat dupa ce am platit, unde era o tanti sacaitoare care o tot batea la cap pe casierita cu nu stiu ce pret de la un produs. In felul asta nici casierita nu a observat ca mi-am uitat sacosa acolo, ca in alte conditii striga dupa mine. L-am pus pe Victor in masina si am fugit direct la supermarket unde am gasit sacosa la biroul de informatii. Pusesera laptele si spanacul meu la rece si au chemat imediat pe cineva sa le aduca si sa imi restituie sacosa completa. Acestea fiind zise, ma intorc la spanacul meu.