Cum a incoltit gandul numit "Australia"

Prin noiembrie 2004, Adi imi spune “stii unde e Rares? In Australia…”

- Bidrea? Bidrea in Australia ma? Haaaaaaa, taaaaaaareeeeeee. zic, apoi ma gandesc stai sa vezi acu, cum incepe sa ma streseze cu plecatul in Australia oooooof si nu am niciun chef.

Nu trece prea mult de la gandul meu ca aud: “Ce zici mama, nu ne-ar aranja si pe noi Australia?”

- Hm, nu stiu nu stiu, zic scurt, fara niciun chef de emigrare in Australia. Lasa-ma acum cu Australia, abia ai terminat cu Loteria vizelor si incepem acum cu Australia?!

Dupa ceva vreme, si dupa cateva dialoguri cu Rares pe messenger incepe sa imi placa ce citesc despre viata lui de acolo. Locuieste in Gold Coast cu fiica sa de 5 ani si sotia si le e foarte bine. Sunt acolo de 2 ani.

Incep sa cochetez si eu cu idea de a pleca, nu prea sigura pe mine, e adevarat, dar incet incet, gandul incoltit incepe sa creasca, mai mare si mai mare, sa prinda radacini. Cineva imi da adresa forumului de emigrare si de atunci incep sa culeg informatii. Ne facem punctaje, nu prea ne iese nu prea stim ce modalitate de a aplica e mai potrivita, Ne gandim daca nu ar fi mai bine sa apelam la un agent de emigrare dar ajungem la concluzia ca nu are rost sa platim agenti de emigrare daca ne descurcam singuri cu engleza si avem si nepretuitul ajutor al forumului de emigrare. Pe MODL nu ne incadram niciunul asa ca am ales sa aplicam pe vechimea in munca a lui Adi si ne apucam sa strangem acte. Am avut proasta inspiratie sa dam examenul IELTS desi nu aveam dosarul pregatit pentru aplicatia la DIAC, nici macar ACS ul nu era rezolvat. Asa ca am dat examenul in septembrie 2005 si l-am luat eu cu 5.5 si Adi cu 6..

Intre timp apare o meserie noua pe MODL: ACS 2231-79 Network Security, o meserie aparuta din senin, venita parca, pentru noi ca si un colac de salvare. Evident incep pregatirile, actele, hartiile, referintele de la firmele unde a lucrat Adi si in sfarsit trimitem dosarul pentru ACS. Din pacate raspunsul lor este negativ, Adi nu se incadreaza pe acea meserie de pe MODL ci pe o alta gen Manager Software care meserie nu se afla pe MODL.

Dezamagiti, ne imaginam deja ca sansele s-au cam dus, incepem sa ne gandim ce e de facut cu viata aici in Ro, mai ales ca nu am mai investit nimic in ultima perioada nici material nici familial ca sa zic asa (bb al doilea pe care ni-l doream) gandindu-ne ca ajungem destul de repede in Australia dar iata ca nu…

O luam de la capat, nu renuntam noi chiar asa usor

Intre timp Rares se muta cu familia din Gold Coast in Sydney pentru a duce pitica la o scoala de germana.

Ne vine o alta idee si anume aceea de a face un apel de reevaluare a actelor trimise, Adi mai trimite alte referinte in plus si iata ca in sfarsit in 13 septembrie 2006 avem acreditarea ACS 2231-79 Network Security of the ASCO Code dar ce ne facem ca ne-a expirat IELTS-ul…

Asta sa fie paguba, il mai dam o data….Intre timp ne apucam de alta hartzogareala si strangere de documente pentru dosarul DIAC pe care il trimitem abia in 21 februarie si apoi stam ca pe ghimpi pentru ca Adi l-a trimis ca o floare prin posta, nici macar recomandat. Incep intrebari de genul: oare mai ajunge dosarul ala unde trebuie? Oare banii din cont mai sunt in siguranta? Nu ar fi bine sa ii scoatem pana ne anunta DIACca a primit dosarul? Da dar daca scoatem banii si cei de la DIAC gasesc contul gol, nu ne trezim oare cu dosarul inapoi? Daca intra dosarul pe mana altcuiva si pierdem banii?

Ei bine, nu, dosarul a ajuns in final in 1 martie si au fost si banii extrasi din cont., Uf, ce usurare, acum la cat de incet ne-am miscat pana acum, e floare la ureche. Suntem relaxati, si ce o fi,o fi. Dumnezeu cu mila.

In 15 mai dam si examenul IELTS pe care il luam de data asta cu rezultate ceva mai bune, eu 6 si Adi 6.5

Medicalele le facem abia pe 4 noiembrie 2007, cand inca nu primisem CO (case officer) si deci nu ni se cerusera medicalele. Dar si cu medicalele am avut ceva de umblat sau mai bine zis asteptat deoarece a fost nevoie de o scrisoare medicala de la medicul specialist al lui Liviu. Asa ca am rugat-o pe doamna doctor sa ne faca scrisoarea direct in engleza ca sa nu mai alergam cu ea la tradus si notar. A durat destul de mult pana a fost gata scrisoarea, dar in final a iesit bine si o avem salvata si in calculator in caz de nevoie.

Cazierele fusesera trimise ceva mai devreme, prin septembrie. Asa ca acum mai ramanea de asteptat doar CO.

Pe 6 noiembrie ni se aloca si case officer care ne cere fluturasi de salariu sau fise fiscale sau alte dovezi de plata pt joburile lui Adi. Le trimitem si pe acestea si asteptam cu sufletul la gura procesarea medicalelor si un semn ca au ajuns din Sydney in Adelaide.

Se pare ca in curand, Australia, Veniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim!

Pregatiri psihice

Ei si in toata aceasta perioada de cand a incoltit gandul cu emigrarea, am pregatit sufleteste pe mama care nu vrea sa auda de plecare si tot incearca sa ma convinga de “cainii cu covrigi in coada” care umbla prin Romania. In tot acest timp a sperat sa nu reusim, ne-a povestit despre cutare sau cutare care s-a intors in tara pentru ca nu i-a fost bine in afara, ne-a povestit despre diverse editii “Surprize surprize” in care se intorceau diverse persoane din Australia cu ajutorul TVR ului, caci nu isi mai permiteau sa vina cu banii lor in tara, ei si cate si mai cate.
Pe de alta parte incet incet l-am pregatit si pe Liviu povestindu-i despre Australia, aratandu-i imagini de acolo si in plus facandu-l sa inteleaga necesitatea invatarii limbii engleze. Asa cat pentru nivelul lui de 5 ani, incerc sa comunic cu el prin fraze scurte, cuvinte, jocuri, in engleza, incerc sa il fac sa ii placa.

Avem un puzzle care incepe sa prinda forma

Adi stia ca are un unchi (var cu socrul meu) stabilit de foarte multi ani in Australia. Dar asta era singura informatie. Ne gandeam ca ar fi frumos sa luam legatura cu el, insa Adi a tot amanat sa ii scrie. Ii gasisem adresa de mail pe net. Unchiul sau, fizician, acum pensionat avea postate pe net discutii legate de proiecte de economisirea apei potabile in Australia. Asa ca adresa am gasit-o noi, ba chiar doua, una in Melbourne alta in Brisbane, dar nu cunosteam omul. Si uite asa ne-am gandit ca daca nu il contactam acum, macar dupa ce ajungem si ne aranjam un pic acolo, sa il cautam.
Ehhhheeeeeeeeei dar daca nu se duce Mohamed la munte, iata ca vine muntele la Mohamed
Aflam acum nici o luna ca unchiul l-a vizitat pe socrul meu. A venit in vizita in Romania pentru scurt timp, si itamplator (sau poate nu…) a ajuns acasa la tataia Mihai A fost tare incantat sa auda ca si noi luam calea Australiei. Si uite asa ne-am intalnit, am povestit, am aflat ca in Melbourne locuiesc verii de gradul II, si inca un var de gradul II sosit acum 2 ani acolo, unchiul are si el o casa acolo dar acum locuieste in Brisbane.
Ne-a spus ca daca ar fi sa se nasca acum si sa fie pus sa aleaga intre Romania si Australia, clar ar alege Australia. Asta alegem si noi chiar daca nu ne nascuram prea recent si chiar daca nu am vizitat inainte tara. Stim noi sigur, ca cineva, acolo sus ne iubeste.
Asadar mergem sa completam familia in Melbourne, dar mai intai viza sa vina.

VIZAAAAAAAAAAA

Zicea Adi ca sunt io sarita de pe fix daca imi imaginez ca vine viza anul asta. Dar eu o tineam una si buna, ca viza trebuie sa vina pana in 15 decembrie, ca nu se mai complica aia de la DIAC sa isi lase treburi neterminate pentru anul viitor.
Si in plus doar ni s-a aratat si semnul cu unchiul venit din Australia trimis parca de cineva.
Ei bine ASTAZI - 28 NOIEMBRIE- AM PRIMIT MAIL DE LA CO CU VISA GRANTED- URAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!


Asadar dupa 3 ani de miscat in pas de melc sau mai bine zis doi pasi inainte si unul inapoi catre Australia, piesele de puzzle s-au asezat, avem in sfarsit viza, am strans in toata aceasta perioada o atat de puternica dorinta de a ajunge acolo incat pur si simplu vestea primirii vizei nu a putut sa ne dea prea multi fiori de teama de nou, de teama inceperii unei noi vieti atat de curand. Eu cel putin nu simt niciun pic de teama, de grija, nici macar durere de dezradacinare, ci doar bucurie mare. Poate inca nu e timpul trecut, nu m-am urcat inca in avion, dar simt ca mergem catre mult mai bine, simt ca desi vor mai fi sacrificii si vom intampina greutati in prima perioada, se va aranja totul in timp asa cum ne dorim. Multi ne intreaba cum o sa ne descurcam cu LIviu care aici a stat mai mult acasa cu mine, decat sa mearga la gradinita, care aici e destul de legat, de dependent de mine si destul de greu s-a acomodat la gradinita, care aici a avut destul de des nevoie de tratament pt astmul sau si a fost nevoit sa stea acasa. Ei bine, ne vom descurca, in primul rand cu multa tarie, rabdare, vointa, cu ajutorul Domnului, cu mintea si bratele si cu putin noroc TREBUIE sa ne decurcam si stiu ca va fi bine.
Altii ne intreaba de ce nu plecam undeva mai aproape? Italia…Spania…Europa oricum.
Pentru ca eu cel putin nu plec de dragul de a pleca undeva, oriunde. Eu am ales mai intai destinatia, m-am indragostit de Australia prin cele citite, vazute si auzite din diverse surse, apoi am hotarat ca e tara cea mai minunata care ofera cele mai minunate facilitati familiilor cu copii, e tara unde copilul meu are mari sanse sa creasca bine, fericit si implinit.
Mii de ganduri imi trec prin cap, abia astept sa plecam, prima noastra calatorie cu avionul, si inca ce calatorie, abia astept sa putem sa ne bucuram mai mult de natura, de aer curat, de soare, de mare, de verdeata muuuulta muuuuulta, de lipsa fumului de tigara in magazine, restaurante, spitale, mijloace de transport, bloc, etc,… de cate si mai cate…
Vom pleca la sfarsitul lui februarie, ramanand ca pana atunci sa rezolvam problemele pe aici.

Informatii zbor

Tuesday, Dec 4, 2007

Azi a fost Adi la agentia Emirates de pe Calea Mosilor si s-a interesat pt data de 29 februarie pentru ruta Bucuresti-Melbourne. Plecarea - Otopeni.ora Romaniei 16.25, sosire istambul ora locala 17.40, apoi schimbat avion, luat Emirate si plecat din Istambul ora locala 19.10, ajuns in Dubai la ora locala 01.15 in 1 martie, schimbat avion cu alt Emirates, plecat din Dubai la 2.45 in 1 Martie, facuta o escala in Singapore cu pauza de o ora si 40 minute si apoi plecat catre Melbourne 1 Martie ora 2.45 unde ajunge la 1.30 in 2 Martie dupa ora locala
Desi pare intortocheat important e ca pauzele intre sosiri si plecari nu dureaza f mult ca sa ne mai complicam cu rezervare camera hotel.
Dar desi ei fac un calcul si ajung la concluzia ca durata drumului din Dubai pana in Melbourne este de 15.45 ore, de aici nu reiese deloc asa.
Limita bagaj cica este 20 kile de persoana la cala si 7 kile de persoana bagaj de mana. Trebuie sa mai aflam cum se calculeaza pt copil si cum se calculeaza totusi timpul de la plecare Ro la sosire Au cu toate diferentele astea de fus orar.

Pasapoartele la consulat

Sunday, Dec 9, 2007

Pasapoartele noastre sunt acum la Consulatul Australiei din Bucuresti (pentru ca ambasada nu exista aici in Bucuresti) si asteapta sa fie trimise la Ambasada Australiei din Belgrad. Avand in vedere ca nu ne grabim asa tare cu plecatul (sunt altii care probabil vor sa plece de sarbatori si sa li se urgenteze viza), e posibil sa avem pasapoarele vizate abia dupa sarbatori. Si pe de alta parte nu trebuie sa ne dezimntim…ne miscam in continuare incet dar sigur in tot ceea ce tine de plecarea in Australia.
Rezervare locuri avion

Monday, Dec 10, 2007

Azi dimineata a fost Adi la agentia Emirates unde a rezervat locurile pentru 28 februarie, deci nu 29, ci mai devreme cu o zi.
Dupa ce am fost un pic nelamuriti legat de limita de bagaj, in sfarsit acum stim sigur, ca toti 3 avem aceeasi limita la bagaj adica 20 kg pt cala si 7 kg pt bagaj de mana.

Asta ar fi avionul pe care il vom lua din Istambul.

Edit.
Aiurea, a facut rezervare locuri… Nu, cica a facut doar rezervare zbor, caci de locuri a uitat, asa ca trebuie sa sun io sa fac rezervare locuri.

Telefoane din Australia

Monday, Dec 17, 2007

Mai nou incep sa il sune pe Adi, agenti de prin Australia de la joburi unde a aplicat. Acum cateva zile l-a sunat o tipa dintr-un mic orasel de langa Melbourne, azi noapte pe la 4 l-a sunat un tip din Adelaide, mai e un agent din alt mic orasel de langa Melbourne care vrea sa discute cu Adi telefonic, dar asteapta sa il sune Adi. Pai daca astia il cauta deja, inseamna ca e semn bun.

Aici a nins, s-a pus ceva zapada,
tre sa ne uitam bine la ea ca nu stim cand o mai vedem prea curand. Din pacate Liviu nu poate sa se bucure prea mult de zapada, sta in casa, e si racit, are si varicela, eh d-ale copilariei probleme…, si cu toate astea nu m-a lasat inima sa nu ii dau voie macar 10 minute la zapada