apa
Saturday, March 29th, 2008
E uimitor cat se agita oamenii aici sa economiseasca
apa si asta nu neaparat din spirit civic ci pentru ca
daca ai depasit un anumit consum, esti tras la
raspundere, incep sa iti trimita scrisori acasa sa le
justifici de ce ai consumat atat. Poti sa ai bani
gramada si sa spui ca platesti suprataxa dar pe ei nu
asta ii intereseaza ci pur si simplu vor sa te forteze
sa consumi mai putina apa, sa te incadrezi intr-un
anumit nivel.
Le spuneam ca noi consumam in Ro cam 6 mc apa rece si
inca 9 mc apa calda pe luna si au zis ca e cam la
limita si ca de fapt e un consum mare avand in vedere
ca nu aveam de udat gradina.
Exista in magazine aparate care se numesc shower timer
adica sa iti masoare timpul de stat la dus.
Mihai zicea mereu ca apa in care am
spalat vasele sa ramana in chiuveta, exista un
tzamburus care blocheaza curgerea apei, iar el o ia, o
pune in lighean si “mai salveaza niste plante”.
Zicea mereu sa nu aruncam apa de la vase iar Ruxandra
se enerva pentru ca ii bloca ei toata treaba la
bucatarie, ca nu putea sa stea cu chiuveta plina de
apa iar Mihai zicea “lasa ca o arunc io mai tarziu la
plante”. Unii oameni au un sistem care trimit apa
direct de la chiuveta la plante.
Insa un vecin a venit odata si a zis ca nu e buna apa
aia pentru plante, ca le omoara chiar daca pe detergent
scrie ca e biodegradabil si uite asa s-a linistit si
Mihai cu pusul apei la plante insa acum i-a venit alta
idee. Chiuveta e dubla, intr-o parte umple cu apa si
pune vasele si le spalam acolo, apoi le scoatem in
cealalta parte unde le clatim iar apa e oprita acolo,
doar cea de clatire, o scoatem cu un vas intr-un
lighean si de acolo o varsam in gradina la plante.
ca sa nu mai zic ca daca raman pahare cu apa sau apa prin
vase, vine Mihai cu grija si le goleste pe toate la
lighean si merge cu el in curte sa ude plantele.
Deci e nebunie mare cu economisirea apei pe aici.
a venit toamna
Thursday, March 27th, 2008Cica se vorbeste ca ar fi venit toamna. Natura e inca verde, mult prea verde comparata cu octombrie romanesc despre care cred eu ca ar corespunde lui aprilie, insa adevarul este ca aprilie inca nu a sosit. Dar e frig, 14 grade azi, ieri ceva mai cald, ploua de cateva ori pe zi, ici colo mai poti vedea cateva frunze galbene.
Si pentru ca Adi a inceput munca de doua zile, si tot de doua zile se pare ca si tomana s-a instalat, azi m-am dus de i-am cumparat lui Adi ceva haine de toamna, ca deh, bagajele din romania tot facute, refacute, si analizate la greu, nu au reusi sa ia o buna parte din hainele groase ale noastre.
Jobul pare ok, e adevarat ca e destul de invatat si lucreaza pana pe la 6 sau chiar mai tarziu, dar zice ca ii place, si nu se plange.
din nou la doctor
Monday, March 24th, 2008Dupa vaccin, Liviu a facut febra, destul de mare, si i s-au umflat ganglionii de la gat, astfel incat am crezut ca e reactie la vaccin, insa febra nu prea scadea cu toate antitermicele date si uite asa am ajuns la doctor, duminica, zi de sarabatoare- Pastele catolic.
Mai intai am mers la spital la urgenta unde ni s-a spus ca e de asteptat cam 4 ore si ne-au indicat o clinica unde putem merge. Ne-a dus Mihai cu masina, am avut de asteptat maxim o ora si ne-a vazut un medic asiatic. A spus ca nu crede ca e reactie de la vaccin, in gat nu e f rosu, in urechi e totul in regula, dar fiind ganglionii asa inflamati, poate ca e o infectie care va trebui tratata cu antibiotic. Ne-a dat ceclor, o reteta cu care am mers la farmacie si cica sa asteptam 10 minute. Incercam sa imi imaginez ce naiba face farmacista in alea 10 minute de trebuie sa asteptam. Am aflat cand am primit medicamentul care era sub forma de suspenise. In Ro ti-o preparai singur acasa. Aici a fost preparata de farmacist si in plus a fost pusa eticheta pe sticla cu numele lui liviu si cantitatea pe care trebuie sa o ia zilnic scrisa cu litere ca nu cumva sa intelegem gresit : SEVEN ml twice a day.
Si tot pe reteta scrie ca ai dreptul sa mai iei un flacon astfel preparat cand se termina primul, care trebuie evident, platit.
Cica nu exista retete gratuite sau compensate. Sistemul e diferit. Iti cumperi medicamentele si ceri niste etichete cu pretul lor codul de bara si detaliile tale, si e de preferat sa le cumperi de la aceeasi farmacie. Daca intr-un an ai strans etichete a caror suma este de 1000 AUD, incepand din acel moment orice medicament te va costa 3-4 AUD dar numai pana la sfarsitul anului respectiv, indiferent de pret.
Iar consultatia la clinica, a costat 45 AUD, fiind prima consultatie la acea clinica si fiindca asigurarea nu acopera toata suma, restul adica cei 45 AUD trebuie sa fie platiti. Apoi urmatoarele consultatii sunt gratuite. Dar asta nu e valabil la toate clinicile, la unele trebuind sa platesti aceasta suma de fiecare data.
Liviu azi este bine, nu a mai facut febra, desi ganglionii sunt mariti inca, nu il doare in gat si nu are alte simptome. Cu mancarea nu prea se omoara dar isi revine repede. Oricum si dup a raceala de la sosire si-a revenit foarte repede asta cred ca datorita aerului curat.
ce mica e lumea …
Friday, March 21st, 2008Povesteam azi cu Mihai si cu fiul sau Andu, despre mustele enervante care iti intra in gura, uneori in timp ce mergi pe bicicleta. Si tot povestind intamplari de genul asta, zice mihai “Aveam un coleg in scoala generala… Marineac…obisnuia sa manance mustele”
Am crezut ca nu aud bine, Marineac era vecinul de sub noi, din Ferentari, care a murit acum 2 ani chiar in luna martie. Si zic “Marineac? Auzi tata, Vasile Marineac.”
La care si Mihai completeaza fara sa fi fost atent la ce am zis eu, :” Marineac Vasile il chema”
Si uite asa aflu ca unchiul Mihai a fost coleg de scoala cu fostul nostru vecin.
la doctor
Friday, March 21st, 2008Ruxandra si Mihai au o prietena care face emisiuni la un post de radio in limba romana. Venind la noi in vizita, ne-a recomandat un medic roman, la care merge si ea. Cabinetul este destul de aproape de aici. Asa ca ne-am dus cu Livliu sa ne inscriem, sa ne completeze fisa cu vaccinari pentru inscrierea la scoala si sa vorbim cu el. A constatat ca Liviu ar mai avea de facut vreo 3 vaccinuri, si uite asa vrand nevrand l-a si vaccinat pe Liviu antimeningita, vaccin gratuit si obligatoriu aici, iar in Romania optional si destul de scump. Asa ca am mai scapat de un vaccin. Ca sa nu spun ce jale a fost pe domnul Liviu care auzind de vaccin a inceput:”- dar daca nu fac vacinu, nu imi mai ia tata doar de Pasti jucarie? Da nu mai vreau jucarie de Pasti…
Domnule doctor da va rog sa nu imi faceti acum vaccinul, da domnule doctor? Dar va rog eu domnule doctor, eu nu vreau vaccin acum.”
Mai tarziu cand a realizat ca nu mai are loc de intors a inceput: “domnule doctor dar cate secunde dureaza vaccinul? Domnule doctor da va rog eu sa imi spuneti cate secunde dureaza vaccinul si cat de tare doare…”
Si in final a realizat ca tot circul asta a fost de pomana pentru ca nu l-a durut deloc… frica a fost mai mare.
plimbari
Thursday, March 20th, 2008Ieri a fost o zi superba din toate punctele de vedere. Vremea taman buna de plimbare, nici cald, nici frig, doar soare, 26 grade si ceva vant slab. Am plecat cu Mihai, Ruxandra, Liviu si Adi sa vizitam mai multe plaji si am inceput cu Port sea, o zona de golf cu plaja superba, zona in care traiesc oamenii bogati si ce si-au constrit case acolo. O casa in acea zona poate valora peste 10 milioane dolari.
Plaja are nisip foarte fin, apa este extrem de limpede, pestisorii inoata pana la mal. Sunt doar f putine scoici pe aceasta plaja, f putine pietre, este incredibil de frumos.
De acolo am mers la o alta plaja situata la 4 km, Sorento, unde am putut vedea feriboatul care descarca masini pe mal. Aici, apa la fel de limpede, insa plaja plina de scoici. Un pic mai sus pe mal, brazi inalti si mai incolo dealuri, astfel incat poti admira ceva ce in Romania nu exista, munte, deal, mare, plaja, toate intr-o singura privire.
Aici am mancat peste si cartofi prajiti, iar la final desi nu aveam voie, am aruncat resturile pescarusilor. Sa vezi cum veneau disperati, zeci de pescarus, la 2 pasi de noi, batandu-se pe mancare. Mai lipsea sa se urce pe masa sa manance direct din cutia noastra.
De acolo am mers la o alta plaja, la ocean, unde nu mai era acelasi adapost ca la golf, vantul batea puternic, era frig, aerul sarat si tare iti invada toti porii, si evident ca nu era nimeni la plaja in afara de cativa surferi care aveau acolo un fel de club de antrenament. Valurile uriase ajungeau pe plaja purtate de vantul puternic, in locuri in care nu ai fi crezut ca pot ajunge. In acelasi timp soarele rosu cobora incet incet in valurile inspumate, totul formand un spectacol incredibil de frumos.
diverse
Tuesday, March 18th, 2008A sosit azi contractul de angajare pentru firma de telecomuicatii de aici din Melbourne unde va lucra Adi. Intre timp au tot sunat si cei din Bendigo, ba chiar agenta a trimis o gramada de informatii despre Bendigo si in plus a sunat chiar si directoarea de la scoala de acolo sa ne anunte ca ne asteapta sa mergem sa il inscriem pe Liviu.
Cred ca maine o sa ii sune Adi sa le spuna ca “nu a reusit sa isi convinga sotia sa ne mutam in Bendigo”.
Intre timp am rezolvat si cu contul comun de cheltuieli deschis la banca, acum asteptam cardurile, am facut si cererea pentru un fel de alocatie pt copil.
Astazi la Mihai acasa a venit tipul care instaleaza perdelele, pentru ca toata casa era fara perdele, si au fost montate perdele in cateva camere. Pe de alta parte au inceput pavarea gradinii cu pietre.
Dupa aproape o saptamana cu temperaturi intre 38 si 40 de grade, azi sunt deja 21 grade, si cred ca se va mai raci.
picnic cu vecinii
Sunday, March 16th, 2008Vecinii au organizat un picnic. Fiecare isi aduce cate un scaun, mancare si de baut, fac un cerc si stau la taclale iar copiii se joaca.
Am mers impreuna cu Livi, Mihai si Ruxandra la picnic, undeva la 2 pasi de casa intr-o poienitza. Majoritatea erau trecuti de 50 de ani, erau si dou perechi tinere cu copii. Liviu, foarte haios, s-a jucat cu 2 pusti de varste apropiate, cu un bumerang (frisbee), o minge de rugby, pe care o tot dadeau intr-un sant destul de adanc si plin de noroi, si apoi cu niste popice. Erau haiosi, fiecare vorbea pe limba lui dar s-au jucat frumos. Am stat si eu de vorba cu cativa dintre ei, un tip ma tot intreba de Iugoslavia, daca vorbesc iugoslava si asa mai departe. L-am lamurit apoi ca sunt din Romania, si care sunt tarile vecine Romaniei si s-a lamurit omul.
vecinii grijulii
Friday, March 14th, 2008Se apuca Mihai de udat gradina. Aici nu ai voie sa o uzi decat marti si sambata parca, intre anumite ore. Iar orele alea sunt alese in asa fel incat sa iti piara chefu de udat, ceva de genul 6 dimineata si 8 si 8-9 seara. Azi e vineri. Mihai oricum uda zilnic dar in spate unde nu il vede nimeni. Dar in seara asta l-a apucat sa ude in fata gradinii si a si aparut un vecin sa il intrebe daca are 70 de ani ca cica cei de 70 de ani au voie sa ude gradina mai des :)), si ca de ce Mihai uda daca el nu are inca 70 de ani. Si vecinul uda mereu dar el are nu stiu ce recipient in care se acumuleaza apa de ploaie pe casa si uda de acolo.
hotararea finala
Friday, March 14th, 200840 grade Celsius si astazi, noroc ca avem aer conditionat in casa.
Dimineata a fost Adi la cea de a doua firma, cea de aici din oras si e hotarat sa mearga la ei a ramas ca va incepe lucrul peste 2 saptamani pentru ca urmeaza Pastele catolic, iar intre timp probabil va semna si contractul.
Pe de alta parte, au sunat si cei de la Bendigo carora Adi nu le-a zis “nu”, ci doar le-a spus ca urmeaza sa discute cu sotia despre aceasta oportunitate, bla bla, ca sa ii mai lungeasca pana va semna contractul cu ceilalti.
Dupa juma de ora a sunat din nou agenta de la Bendigo care a inceput sa ii povesteasca despre facilitatile oraselului mic, despre comunitatea de acolo dornica sa ii ajute pe noii veniti sa se integreze si sa povesteasca despre oportunitati pt mine si copil, cica va trimite niste informatii pe mail.
caldura mare
Thursday, March 13th, 2008Azi e foarate cald aici 37-39 grade Celsius. Noroc ca in casa e racoare. Dimineata am fost cu Liviu si cu Ruxandra care ne-a dus cu masina, la un magazin de incaltaminte si i-am cumparat lui Liviu doua perechi de incaltari de toamna desi nu prea pare ca vine toamna, mai degraba toiul verii.
Adi e la o noua discutie cu cei de la Bendigo, dar aici in oras, sa vedem ce va face caci vrea asa aleaga cealalta firma, cea de telecomunicatii de aici din Melbourne, si va avea si cu acestia un nou interviu.
2 oferte de angajare
Wednesday, March 12th, 2008E, iata ca a venit si momentul alegerii.
Cei de l-a banca din Bendigo s-au hotarat sa il angajeze pe Adi. Tocmai ce ne gandeam cum va fi cu mutatul acolo si cu cautatul de chirie si aranjatul de casa si cautat de scoala etc etcc si iata ca suna acum un tip de la alta firma de telecomunicatii de aici din oras care la randul lor vor sa il angajeze pe Adi.
La prima vedere analizand superficial cele doua oferte inclinam spre cea de aici din oras, dar inca nu e nimic hotarat, ramane de analizat si de cerut sfaturi. Important este ca sunt doua oferte si asta e minunat dupa doar 11 zile de cand am sosit.
intalnire
Monday, March 10th, 2008Pe “Maradona” il stiam demult de pe forumul de emigrare. A fost interesat daca avem pe cineva aici in Melbourne, daca avem unde locui si chiar s-a oferit sa ne ia de la aeroport in cazul in care nu are cine.
eAbia ieri am reusit sa il intalnim. A venit si ne-a luat de acasa cu masina si am mers la el acasa unde am cunoscut-o pe sotia sa si pe fiul lor, Matei. Copiii s-au inteles foarte bine iar noi am stat de vorba la o bere. Tipul e venit in Australia de vreo 10 ani, e divortat si proaspat recasatorit cu mama lui Matei si lucreaza in constructii. Se simte foarte bine in Australia si zice ca o data la 3 ani vine in Ro sa isi viziteze mama si sora si celelalte rude.
pepene fara seminte
Monday, March 10th, 2008Ei si cum eram io placut impresionata de gustul bun al legumelor si fructelor, de data asta ma impresiona dar nu la fel de placut, pepenele mutant, fara seminte.
O plimbare prin Melbourne
Monday, March 10th, 2008Ieri dimineata am plecat sa exploram orasul. Distantele sunt foarte lungi, daca nu ai masina, e destul de greu. Am mers pe jos o bucata buna pana la statia de tren pe care l-am luat catre centrul Melbourne-ului. Foarte multe cladiri inalte, sedii pentru birouri, dar si foarte multe parcuri imense. Aglomeratia ca si in Bucuresti, in parcurile de distractie in zilele de sarbatoare. Caldura mare, 35 grade Celsius.
Liviu a fost tare incantat sa il plimbam cu masinutele din parcul de distractie, si nu parea deloc afectat de soarele arazator. Desi inceput de toamna, au fost cateva zile caniculare. Dupa parc, de pe malul Yarei, ne-am gandit sa facem o plimbare si pe plaja dar pentru asta trebuia sa luam tramvaiul cu care am mers destul, timp in care Liviu a adormit la mine in brate. La coborare l-a luat Adi si l-a carat pana la plaja unde imi imaginam ca putem gasi ceva umbra dar noroc ca auzind zgomotul valurilor s-a trezit. La inceput cam prost dispus din cauza caldurii, apoi incet incet i-a venit baiatului cheful de joaca.
Mi-a parut rau ca nu am venit pregatiti de plaja mai devreme caci era f cald si apa era taman buna de balaceala. Evident am intrat pana la genunchi in apa si mi-am udat pantalonii, iar Liviu incet incet a inceput sa zburde si el prin apa. La inceput ca el nu vrea in apa si ca sa nu intram nici noi, apoi incet incet a ramas fara pantaloni, caci ii udase prin valuri, apoi fara tricou, apoi si-au udat si chilotii noroc ca am avut o pereche de pantaloni de schimb pentru el ca altfel il duceam acasa ud. S-a simtit excelent si s-a bucurat din plin de apa, soare si nisip.Nu mai zic cu ce pofta a mancat acasa la intoarcere.
un interviu aparte
Friday, March 7th, 2008Iaca vine Adi azi de la un interviu cu un agent, indian, care ii da niste sfaturi utile. Ii spune ca cv ul sau la momentul asta e o varza si ca trebuie refacut in functie dce cerinta fiecarui job in parte. Daca te duci cu un cv din care sa reiasa ca stii sa faci o multime de chestii in mai multe domenii IT, nu e prea tentant pentru angajator, el vrea sa stii sa faci lucrul pe care il intereseaza pe el, exemplu administrare retea sau testare dar nu sa vada o multime de combinatii in cv ul tau caci nu il intereseaza. Asa ca cv ul lui Adi trebuie refacut si scos din el elemntele neesentiale pt cei interesati in administrare retea sa zicem, si asa mai departe.
alimentele si apa
Friday, March 7th, 2008Am fost uimita cat de bun este gustul legumelor si fructelor proaspete de aici. Am mancat capsuni dulci, piersici, mere, prune, morcovi, toate dulci si gustoase. Privind fructele frumoase imi imaginam ca sunt ca in Ro lipsite de gust insa am fost surprinsa sa descopar cat de gustoase sunt.
Apa de la robinet este f buna, curata si este recomandat consumul ei , fiind fluorizata si curata. Foarte multi beau apa de la robinet pentru ca este buna asa ca nu cumparam apa caci avem sursa la indemana.
Despre gama variata de alimente din magazine nu mai vorbesc, poti pregati o masa pe cinste rapid. Chiar duminica trecuta cand am fost in vizita la Radu si Cristina am mancat ceva f bun preparat rapid si usor. Pe felii de biscuiti de tot soiul se pun diverse salate de peste sau chiar peste felii ornamentat cu smanata sau sos, si verdeata si se pot face asa cateva platouri cu diferite amestecuri si evident nelipsitul gratar pe care mai tot australianul il are in curte pentru fripturi de porc, miel, carnati etc.
Dupa masa de la Radu si Cristina am vazut si prima data plaja si asfintitul. Vorba lui Radu, e ceva sa prinzi asfintitul pe plaja la primele zile de la sosirea in Australia.
tot despre interviuri
Friday, March 7th, 2008Cei de la Google i-au raspuns lui Adi dupa cele 2 interviuri telefonice avute in Ro. Nu va merge mai departe la urmatorul interviu. Deci faza cu Google nu mai ramane valabila.
Interviul de ieri a mers f bine, au zis ca il vor suna saptamana viitoare. Acum se afla la un nou interviu.
Tot ieri s-a intalnit si cu tipa de la Bendigo la o cafea, care i-a explicat cum sa ajunga in Bendigo pe 10 martie.
Tot de ieri avem laptopul nostru pe care l-a cumparat Adi cu vreo 600 AUD.
Interviuri
Thursday, March 6th, 2008Adi a avut pana acum un interviu care a mers bine, azi va mai avea unul iar acum este undeva prin zona cu agenta cu care a vorbit in Ro pentru jobul de la banca din orasul Bendigo. Tipa e f draguta se pare, ca s-a oferit sa vina ea aproape de noi, ca sa se intalneasca la o cafea cu Adi si sa vb despre job.
Urmeaza alte interviuri stabilite pt zilele urmatoare si abia acum incep sa il sune agentii si angajatorii caci au fost informati ca am sosit.
Am ajuns in Australia
Wednesday, March 5th, 2008Am plecat joi, 28 februarie de pe Otopeni.
Nu stiu altii cum sunt dar eu am ajuns la concluzia ca ori sunt inconstienta, ori nesimtita ori mai bine zis irecuperabila pentru ca efectiv in afara de faptul ca m-a durut sufletul vazandu-i pe ai mei plangand la plecare, in rest nu am simtit nici un pic de parere de rau, pur si simplu nu am plans si nu m-a durut faptul ca plecam.
Nici nu ne-am dezmeticit bine in avionul Taromului ca am si ajuns in Istanbul. Am trecut cu bine primul test de zbor , caci deh… niciunul dintre noi nu a mai zburat pana acum. Asadar nu a fost nevoie de pungi pentru rau de avion. In Istanbul, din nou verificarea bagajelor de mana si a hainelor, a pantofilor mei care aveau tocuri in care puteam ascunde droguri. Apoi luam o mica pauza pana sa ne urcam in imensitatea de avion apartinand companiei Emirates pt directia Dubai.
La un moment dat am simtit un miros puternic aromat si mi-am zis : “sa vezi ce ne vor zapaci arabii astia cu tot felul de parfumuri puternice si sa vezi distractie cu tusea lui Liviu.
Apar stewardesele, cu niste tampoane de tifon imbalsamat intr-o solutie calda si ne ofera fiecaruia cate unul tinut cu o penseta. Ne uitam chioras si intrebam ce-i cu aia. Cica-i batiste de sters pe maini si fatza. Chiar ca mie cel putin mi-a prins bine caci mi-am sters gatul si fatza si mainile cu ala si m-am mai racorit caci evident eram transpirati carand bagajele, hainele si agitandu-ne cu verificarile lor.
Apoi incep sa ne serveasca meniurile comandate online anterior. Pentru Liviu meniu de copil si un mic cadou, borseta, creioane, si alte minuni. Mancare multa si buna apoi sucuri ceaiuri cafea. Fiecare aveam in fata cate un monitor pe care puteam viziona ce doream: filme de tot soiul , desene animate, stiri, muzica sau informatii despre zbor. Interesant ca puteai vedea traseul avionului si locul unde ne aflam si in plus prin camerele amplasate in fata si spatele avionului puteam vedea aterizarile si decolarile.
Despre peisajele vazute de sus, ce sa mai zic, superb. Am prins si vreme buna, am prins rasaritul , asfintitul…
Liviu desi frant de obosit si cu ochii rosii de somn , o tinea mortis ca el vrea sa se joace la jocurile de pe monitor. Nu s-a lasat pana nu s-a jucat un pic apoi a apucat sa atipeasca.
Zborul dintre Istanbul si Dubai a durat 4 ore. Ajunsi in Dubai nu am iesit direct in holul aeroportului ca la Istanbul ci direct afara unde ne asteptau autobuze. Era f f cald in Dubai, umezeala iar in autobuz era f f frig de la aerul conditionat. Imbarcarea trebuia sa se faca la ora 2.25 spre Singapore, era deja trecut de ora 2, iar autobuzul ala care cica trebuia sa ne duca la terminalul unde trebuia sa ne imbarcam, parea ca nu se mai oprea. Aveam senzatia ca bantuim de juma de ora prin aeroport, si ca vor sa facem turul aeroportului cu acel autobuz “frigorific”. In sfarsit opreste. Din nou verificari, descaltari, scos geci de pe noi si toate cele. Ne gandim ca trebuie sa cumparam tigari pt Radu si Cristina dar cand ne uitam pe panou vedem afisata ora 2.35 si ultima chemare pt calatorii ce merg spre Melbourne. Poarta de imbarcare, nr.21, era undeva departe, departe. Am luat-o la goana, Adi carandul-l pe Liviu in carca.
In sfarsit ajungem la poarta 21 , insa suntem opriti pt verificari si stam vreo 10 minute dar avionul astepta iar noi nu eram singurii care erau verificati mai amanuntit decat ar fi fost normal, adica o verificare in plus a pasapoartelor.
In final, urcam in avion. In avionul Taromului fusese cam rece, apoi in urmatorul, destul de cald iar acum din nou aer conditionat la greu. In sfarsit reusim sa asezam bagajele pe unde mai gasim loc, Liviu isi reia locul cu ochii rosii si incercanati, in fata monitorului si nici gand sa vrea sa doarma.
Tampoanele racoritoare si aromate fusesera deja impartite asa ca nu am mai avut parte de ele, apoi acelasi ritual, mancare din belsug, racoritoare, cafea, ceai, jucarii pt Liviu, pasta si periuta de dinti…
De data asta ma asez pentru prima data la geam, Liviu langa mine iar Adi la margine. Dupa ce stewardesele aseaza tavile cu mancare in fata fiecaruia, ma apuca pentru prima data in viata claustrofobia. Adi nu stie ce se intampla si boscorodeste ca il pun sa se ridice cu 2 dintre tavi in brate ca sa imi faca loc sa ies. Liviu dormea. Eu simteam ca nu mai am loc si aer. Am facut permutarile , aranjamentele si combinarile si in final am iesit si m-am dus sa ma plimb in spatiile mai libere ale avionului. Mi-am revenit repede, apoi am mancat si am si adormit. Liviu nu a apucat sa mai manance caci a dormit bustean pana in Singapore. Asadar au trecut inca 7 ore din Dubai pana la Singapore.
In Singapore cica toti pasagerii care merg spre Melbourne sunt rugati sa coboare cu tot ce au si sa astepte juma de ora pana se face curatenie, se schimba paturile si pernele si castile si pana se inlocuieste echipajul. Din nou caram toate cele dupa noi, din nou verificari. Am reusit sa mai arunc din mancarea luata din Ro caci australienii sunt f stricti, nu ai voie cu mancare, cu seminte, pamant, produse lemn sau produse animale gen piei, par sau mai stiu eu ce.
IN sfarsit plecam catre ultima destinatie - Melbourne. Din nou tampoanele racoritoare foarte binevenite, din nou mancare si bautura. De data asta Liviu mananca si e mai odihnit. Se mai joaca si in final adoarme si il trezim chiar la aterizare. Nu ne mai intelegeam cu el ca voia sa doarma dar in final il trezim cu chiu cu vai. In Singapore am primit si un formular pt a declara daca avem prin bagaje lucruri interzise si daca avem alimente, medicamente si altele.
In sfarist aterizam iar Liviu intreaba daca il putem suna pe tataia sa ii spunem ca am ajuns.
Aici o lunga coada pt verificari . Ne pune sa desfacem o singura geanta, cea mare caci vazusera ei la scanare mai multe medicamente si nu stiau ce avem acolo. I-am lamurit ca sunt homeopate si alte medicamente si ne-au lasat in pace.
IN final ne-am intalnit cu Mihai Borsaru care ne astepta de o ora caci avionul avusese intarziere o ora din cauza “turului” aeroportului din Dubai. Dupa inca 7 ore de zbor (Singapore-Melbourne) iata-ne in sfarsit la destinatie cu tot cu bagaje recuperate si copil in buna stare de functionare. 
In Melbourne era noapte ora 2.20 si f frig dar aerul era f curat.
Mihai ne povesteste despre faptul ca nu ai voie sa speli masina sau sa uzi gradina. El nu isi mai spalase masina de 1 an jumate !!!!, fusese spalata doar de ploaie si am fost f socati sa vedem cat de curata arata, cu jenti ca noi, ca si cum ar arata o masina in Bucuresti spalata de juma de zi.
Acasa ne-a intampinat Oscar, motanul lui Mihai si al sotiei sale Ruxandra, un motan mare, frumos, curat si prietenos.
Am cunoscut-o si pe Ruxandra mai tarziu, obosita si ea ca si noi, ca si Mihai, deorece avusesera casa in renovare si terminasera o parte din ea insa mai era de lucru si muncisera intr-un ritm alert. Apoi l-am cunoscut si pe Ben, fiul lor cel mic (23 ani) despre care am fost avertizati ca nu vorbeste romaneste. Mihai ne-a spus ca nu crede ca ne vom intelege cu el pentru ca nici ei nu il inteleg, deoarece mormaie in loc sa vorbeasca .
Liviu a facut noaptea febra insa a doua zi a fost ok. Pe lumina am admirat casa mare spatioasa cu etaj.
Ne-a uimit abundenta de vegetatie din zona. Zona seamana cu Primaverii din Bucuresti, avand parc cu lac in imediata apropiere, multi copaci de toate soiurile, multa curatenie si aer extrem de curat.
Asadar putin cate putin incepem sa descoperim minunile australiene.
Apa este economisita aici cu mare grija si prin toate metodele. Detergentul pentru spalarea vaselor nu este toxic si apa ramasa se arunca la plante. La wc exista doua butoane, unul pentru volum mare de apa si altul pentru volum mic. Masina de spalat cantareste rufele inainte de spalare pt a pune cantitatea potrivita de apa.
Apoi animalele si pasarile sunt ocrotite. In parc am vazut o placuta pe care scria ca nu avem voie sa hranim ratele ca nu cumva sa le dam mancare nepotrivita pentru ele care nu are suficiente substante necesare dezvoltarii lor ca si cum ar fi spus “nu le dat porcarii gen fast food ca asta nu e mancare sanatoasa pentru ratele noastre.”
Intre timp am mai rezolvat din probleme, ne-am inscris la Medicare (sistem de asigurari medicale), la Centerlink unde dupa o perioada de locuit aici primim un fel de alocatie pentru copil, si la biroul de taxare.
L-am inscris si pe Liviu la Blackburn English School, o scoala unde va studia ca a doua limba engleza. Este o grupa de 12-14 copii dintre care 2-3 negri si restul asiatici. Se pune acentul evident pe insusirea limbii engleze. Este o scoala asthma friendly unde vor avea mare grija si cu medicatia si tot ce tine de probleme legate de astm, adica se face f bine curatenie sa nu existe praf, se evita expunerea copiilor la aerul conditionat, etc.
Directorul a fost foarte dragut si a povestit noi juma de ora, vorbea f clar si corect si am inteles cam 80% din ce ne-a spus. Liviu va incepe scoala in 7 aprilie pentru ca acum este vacanta si va face cele 3 sau 4 trimestre de scoala suficiente pt a incepe sa se deprinda cu engleza apoi va trece la Primary School care se pare ca nu va mai fi in cadrul aceleiasi scoli insa cei de la scoala se vor ocupa de cautarea unei scoli cat mai aproape de casa si de inscrierea lui la noua scoala. I se va face o legitimatie gratuita pt orice mijloc de transport. Programul este de 5 zile/saptamana intre 9-15. Legat de orele astea, cei de aici au alt sistem fata de ce eram obisnuiti. Copiii nu mai dorm la pranz, se culca seara f devreme in jur de 7, se trezesc dimineata devreme si cam asta e programul. Va trebui sa ii cumparam ghiozdan, cutie pt mancare si sticla de apa, special pt scoala.
Vremea este superba aici 25-32 grade, evident cu variatiile de rigoare cu care este binecunoscut Melbourne-ul. Lui Liviu ii place foarte mult, se poate juca in voie in curte, de fapt ii place tot pentru ca a spus ca el nu mai vrea sa se mai intoarca in Romania. Chiar intrebase el inaintea plecarii daca mai venim in Ro si i-am spus ca doar in vizita. Aseara mi-a spus foarte serios:”Stii ceva? Eu nu stiu ce ai tu de gand daca vrei sa mergem in vizita (se referea la Ro dar eu m-am prins mult mai tarziu), dar eu nu mai merg nicaieri, eu vreau sa stau aici in casa asta, eu raman in Australia, daca vrei te duci singura in vizita.)
I-am cumparat ieri palarie de soare si o pereche de ochelari de soare ca ne-a tot batut la cap si mare a fost bucuria pe el cand vanzatoarea ne-a spus ca in pretul acelei perechi de ochelari putem lua doua perechi. Deja am inceput sa ne bronzam. Asa ca ne-am asigurat si crema protectoare, insa nu o folosim deocamdata ca mai e ceva loc de bronz in special pentru Liviu.
Posts
No comments:
Post a Comment